Forumonline.ro

Talk-show-urile, printre altele, lanseaza zvonuri, creeaza confuzie, pun in circulatie minciuni si calomnii. Cei care se complac in jocul acesta periculos, nociv pentru societatea romaneasca, sunt niste iresponsabili.

Nu e prima oara cand scriu la aceasta rubrica despre talk-show-uri. Intamplarea face ca am debutat in Ziarul de Iasi cu un articol despre Mircea Badea, in care imi exprimam stupoarea fata de scalimbaielile cu care prezentatorul ii “amuza” pe telespectatori si fata de ineptiile pe care le debita cu aplombul unui fante de mahala. Au trecut ani buni de atunci si Mircea Badea e tot acolo, la “Revista presei”. Despre aceasta pretinsa revista a presei as spune in primul rand ca aduce mari deservicii presei. Prezentatorul (nu pot sa-l numesc cronicarul) a devenit si mai agresiv, si mai obraznic, si mai dezinvolt in executarea numerelor lui de circ. Va fi avand, cu siguranta, publicul lui, pe care l-a “format” de-a lungul anilor.

Fenomenul talk-show-urilor a fost, in plan mediatic, una din manifestarile cele mai simptomatice ale epocii noastre de tranzitie (ce pare sa nu se mai sfarseasca). A dat iluzia, dupa decenii de cenzura comunista, ca in sfarsit poti vorbi liber, ca poti spune orice fara teama si fara inhibitii. Curand, talk-show-urile s-au profesionalizat, au aparut “formate” noi (in fapt, prea putin deosebite de celelalte), s-a impus si statutul (mi-e greu sa zic meseria) de animator. Ritualurile au devenit obligatorii. Animatorul domina platoul, ii ia de sus pe invitati, le taie vorba cand are el chef, se situeaza pe o pozitie de forta. Participantii, de regula, accepta rolul subaltern, vor sa spuna cat mai multe si nu li se da timp, pleaca adesea, am convingerea, cu un sentiment de frustrare. Mai nimeni, din cate stiu, nu refuza o participare la talk-show. Exceptiile intaresc regula. Talk-show-ul inseamna, pentru marea masa, democratia in direct. “Na, ca le-a zis-o”, exclama unul. “Ia uite, dom’le, cate nenorociri se intampla in tara asta!” se lamenteaza altul. Desi nu reprezinta decat un simulacru de exercitiu democratic, talk-show-ul este, in ochii multora, credibil. E pentru ei si un mijloc de defulare sau de confirmare a propriilor convingeri si temeri. Iar animatorul este “delegatul” telespectatorului, e cel care stie si poate sa vorbeasca in locul si in numele lui.

Am inregistrat, e drept, si cateva cazuri de abandon. Florin Calinescu si Marius Tuca sunt numele care iti vin mai intai in minte. Motivele reale le stiu numai ei. In schimb, un Radu Moraru, un Madalin Ionescu persevereaza si prospera. Cel dintai, care si-a schimbat porecla - “Nasul” - in renume, e un monument de ignoranta si de mediocritate. Am vazut de mai multe ori ca era complet nepregatit, ca le intorcea dupa ureche, ca nu cunostea subiectele puse in discutie. Nasul si-a extins emisiunea, la el se vorbeste ore intregi, domina platoul cu autoritate, e tot mai sigur de sine. E, ce mai, celebru, poza lui apare pe coperte de revista, e probabil bine platit, desi doar pe altii ii intreaba, inchizitorial, cat castiga.

Las la o parte OTV-ul, fenomen unic, made in Romania. Nu stiu sa existe altundeva un post de televiziune asemanator, unde se vorbeste incontinuu timp de 24 de ore si unde se “discuta” despre cele mai halucinante absurditati, de la paranormal la sfarsitul lumii si de la Elodia la comploturile universale. Sunt, la polul opus, talk-show-uri care ar putea fi interesante, dar care au ratat. E cazul “duetului” Tanase - Dinescu. Si nu din cauza lui Dinescu, a carui inteligenta si a carui verva sunt cuceritoare, ci din vina lui Tanase, om potolit de obicei, dar care cind se afla in fata lui Dinescu incepe si el sa vorbeasca repede, sa-l intrerupa, sa faca glume (proaste), sa mimeze stilul interlocutorului sau. Pacat.

Dar cine vine in platou la talk-show-uri, in special la cele pe teme politice? Ei, aici e o alta problema. Daca animatorii nu se schimba, nici participantii nu se schimba, cel mult se schimba intre ei, fac o pauza de doua-trei zile si revin. Sa fie vorba de o misiune de partid? Sa fie ei considerati cei mai telegenici si cei mai buni, mai convingatori vorbitori? Sa fie socotiti de catre animatori drept prezentele ce aduc cel mai mare “rating”? Probabil ca raspunsul insumeaza toate aceste supozitii, la care se adauga si alte ratiuni, mie cel putin necunoscute. In orice caz, putem schita o lista minimala a politicienilor cu aparitiile cele mai frecvente in talk-show-uri: Elena Udrea, Lavinia Sandru, Serban Nicolae, Crin Antonescu, Cozmin Gusa, Cristian Diaconescu. Fiecare poate completa lista cu propriile-i constatari. Eu ii mai adaug pe sefii de partid (dar aici nu suntem totusi intr-o situatie anormala) si, in ultima vreme, pe Corneliu Vadim Tudor si pe Adrian Nastase. In special C.V. Tudor a fost, perioada din urma, omniprezent. Histrionismul si demagogia lui, insanitatile pe care le profereaza gasesc pe micul ecran un spatiu ideal de manifestare.

Sa nu-i uitam pe doi nou-veniti, promovati la rangul de experti in toate problemele ce ne framanta. Ii numesc pe Monica Tatoiu si pe Silviu Prigoana. Ultimul a inlocuit-o cu mare succes pe Bahmuteanca, prinsa de alte indeletniciri. L-am vazut deunazi povestind cum a pierdut o suta de milioane de dolari in SUA, in urma crizei financiare. Dar va razbi si de data asta. Prigoana s-a indragostit realmente de micul ecran, are cunostinte enciclopedice, se pricepe la toate. Un fenomen.

Sa nu credeti cumva ca sunt un prizonier al talk-show-urilor. Observatiile de mai sus sunt rezultatul unui soi de “sondaj” pe care l-am facut pentru a incerca sa inteleg ce se intampla. De asemenea, precizez ca exista si emisiuni serioase, la care se discuta competent si la obiect. Dar nu oricine poate fi Emil Hurezeanu, cu calmul lui, cu interventiile sale ponderate si solid argumentate, cu insusirile sale de om civilizat, deferent, respectuos fata de preopinenti.

Am mai amintit odata (citindu-l pe Alberto Manguel) ca cei vechi interpretau dictonul “verba volant, scripta manent” altfel decat o facem noi acum. Ei intelegeau prin asta ca vorbele scrise raman fixate, incremenite, pe cand vorbele spuse circula, se raspandesc, ajung la un numar mult mai mare de oameni. Asa si cu talk-show-urile. Ele, printre altele, lanseaza zvonuri, creeaza confuzie, pun in circulatie minciuni si calomnii. Cei care se complac in jocul acesta periculos, nociv pentru societatea romaneasca, sunt niste iresponsabili.

Autor: Alexandru CALINESCU

Niciodata nu a fost supus vreun ministru din guvernele succesive care au condus Romania din 1990 incoace unor presiuni ca acelea pe care le suporta in prezent Monica Macovei. Presiuni si declaratii agresive, venite, iata o premiera, nu doar din partea celor care se afla in opozitie, deci, in mod natural, de partea cealalta a baricadei.

Ciudata inversare de valori. Ne-am fi asteptat ca senatorii sa fi reactionat puternic atunci cand au aflat de votul dublu exprimat in Senat la motiunea anti-Macovei de reprezentantul PRM Dan Claudiu Tanasescu. Este o frauda care nu pare sa fi starnit nici pe departe, asa cum ar fi fost normal, indignarea senatorilor. Dupa cum speram ca Apelul catre clasa politica sa duca la ralierea colegilor din Executiv in jurul unui ministru care a jucat un rol determinant in realizarea obiectivului esential de aderare a Romaniei la Uniunea Europeana, incepand cu 1 ianuarie 2007.

Ultimii doi ani dovedesc ca prezenta Monicai Macovei in fruntea Ministerului Justitiei a creat, mai mult ca oricand in trecut, premizele unei decuplari a politicului de justitie si a dat acoperire numeroaselor declaratii de sprijin pentru lupta anticoruptie care satureaza spatiul public de ani de zile. |n mandatul ei, institutiile specializate ale statului au declansat anchete de amploare eliberate de vechile constrangeri. Cu toate acestea, i se reproseaza ipocrit ca nu au fost pronuntate sentinte, desi chiar cei care o fac stiu foarte bine ca acest lucru deja nu mai e de competenta ei, ci de aceea a instantelor judecatoresti.

Realitatea e ca actualul ministru al Justitiei incurca pe multa lume.
Incurca prin sprijinul dat pentru prezervarea independentei institutiilor din intreg sistemul de justitie, un sprijin care nu are, evident, cum sa rezolve peste noapte toate problemele. Acest sprijin este esential pentru a asigura pe termen mediu si lung sanatatea intregului sistem institutional al statului la nivel central si local.
Prin insistenta cu care s-a luptat si se lupta ca averile si interesele demnitarilor sa fie facute publice.
Prin refuzul de a aviza diverse ordonante si hotarari introduse pe agenda guvernului, ceea ce provoaca mari neplaceri celor obisnuiti sa obtina favoruri legalizate.

Constatam cu ingrijorare ca, pe zi ce trece, sprijinul politic de care se bucura Monica Macovei e tot mai mic, iar eliminarea ei pare sa fi devenit unul dintre obiectivele majore ale unui formidabil front de presiune cu extindere transpartinica. Dupa cum cresc temerile ca, desi, pe moment, strategia de fortare a demiterii ei prin votarea motiunii din Senat a esuat, ne putem astepta ca, pe viitor, sa se caute noi formule pentru indepartarea din guvern a actualului ministru al Justitiei. De aceea, nu e deloc exclus ca, fara un solid sprijin din partea societatii civile, a mass-media, a societatii romanesti in ansamblu, care sa dubleze semnalele explicite de sprijin venite permanent de la Bruxelles, aceasta strategie sa aiba, din nefericire, succes.

Este motivul pentru care noi, initiatorii si semnatarii acestei Proclamatii, dorim sa ne exprimam sprijinul deplin nu atat fata de Monica Macovei ca persoana, ci fata de ceea ce actualul ministru al Justitiei reprezinta, din perspectiva proiectului de transformare si modernizare a societatii romanesti, proiect imposibil de implinit fara un sistem de justitie independent si performant.
Consiliul de Administratie al Grupului pentru Dialog Social

Basescu e un dictator si un tiran. Calca in picioare de trei ori pe zi Constitutia, cultul personalitatii e in floare. E un mitocan, un om fara cultura, educatie si bun-simt. Nu asculta de nimeni, mai toti consilierii l-au parasit, e autoritar, betiv, vulgar, vorbeste ca in port. Are doua idei fixe: alegerile anticipate si debarcarea lui Tariceanu. Pentru astea e in stare sa arunce tara in instabilitate, sa duca de rapa toata integrarea si cresterea economica. E seful oligarhilor, al grupului de interese de la Golden Blitz, unde si-a stabilit cartierul general, carora le da cu mana lui contracte grase pentru asfaltari si borduri. Tot cu mana lui semneaza biletele prin care da ordin ministrilor terorizati si obedienti sa li se plateasca acestora datoriile. Si protejeaza pe baietii destepti din energie, dovada ca stia de valizele cu bani si nu i-a dat pe mana justitiei. Cat despre justitie, ce sa mai vorbim, si-a subordonat-o total, a comandat dosare politice impotriva tuturor adversarilor, iar lupta impotriva coruptiei a fost doar o stratagema prin care a reusit sa pacaleasca Bruxellesul. Afaceristi si politicieni cinstiti precum Patriciu, Seres, Copos, Nastase si multi altii sunt hartuiti de procurorii aflati sub comanda Monicai Macovei. |n plus, nu are fata de european. Pe scurt, e un mitocan, un scandalagiu, un pericol pentru tara, o amenintare pentru democratie, un dictator care, impreuna cu Macovei, trebuie inlaturat pana nu e prea tarziu.

Suna cunoscut? Aceasta este imaginea indusa de campania de presa purtata de moguli, mogulasi si alti lefegii insirati la casieriile lui Patriciu, Vantu si Voiculescu. Casierii legate prin firul scurt de sediile unor partide, precum PC, PSD si PNL. Cine cuteaza sa nu fie de acord, sa nu se alinieze, sa atraga atentia ca pericolul e in alta parte si ca asistam la o manipulare si mobilizare de forte fara precedent, la o periculoasa tentativa de restauratie e, cum altfel, omul lui Basescu. Sunt jurnalistii lui Basescu, intelectualii lui Basescu, ONG-urile lui Basescu. Toti executa comenzile primite de la Cotroceni, scriu articole, fac apeluri, organizeaza marsuri pentru Macovei, dupa care se intalnesc cu Stapanul la Golden Blitz si isi primesc recompensa. Aceasta este varianta radicala, cealalta, mai nuantata, psihanalizanta, spune ca bietii oameni si-au pierdut luciditatea, fascinati de personalitatea marinarului pe principiul contrariile se atrag, iar „amazoanele lui Basescu“ au motivatii sexuale, manate fiind in lupta de hormoni, si nu de principii. Tragand linie, toti se decredibilizeaza pentru ca, in loc sa critice puterea, o apara.

Ceea ce omite sa precizeze aceasta garda pretoriana a coalitiei anti-Basescu este locatia puterii. Nu e un mister, puterea e acolo unde e banul, adica la palatul Victoria, si nu la Cotroceni. E in „varful pixului“, ca sa citez dintr-un clasic pesedist in viata, care scrie bugetul, semneaza ordonante, contracte de energie, acorda scutiri de taxe, stergeri de datorii, plati de comisioane, organizeaza licitatii si privatizari, achita notele Consiliilor de Administratie la societatile statului, imparte banii la judete si aproba afacerile cu firmele private. Banul mai e si in buzunarele lui Patriciu, Vantu, Voiculescu, de unde trece mai departe in buzunarele mogulasilor subordonati. Circuitul banilor in mass-media se vede dupa coincidenta campaniilor, a dezvaluirilor si exclusivitatilor. „Biletelul“ cu rezolutia pentru Alro a aparut in Jurnalul National si la Antena 3, oficinele lui Voiculescu, rezolutia a doua, in Adevarul si Ziua, ziarele lui Patriciu si Rosca, iar televiziunile care au rostogolit subiectul inca dinainte ca publicatiile sa iasa din tipar au fost Antenele si Realitatea. Campania „Macovei tortionara“ si „Macovei procuror comunist“, episoadele cu malacul batut peste sale in miez de noapte si cea cu ordinul de perchezitie semnat in alb a fost purtata de Jurnalul, Ziua, Gardianul si Antene. Episodul „Macovei cinci case“ a debutat in Adevarul si Ziua, ziare care nu au avut minima deontologie sa verifice, macar si din declaratia de avere, suprafata „caselor“, asa ar fi putut constata ca e vorba de 30 mp la o mansarda, de un apartament de doua camere intr-un bloc comunist, iar „vila“ de la mare e compusa dintr-o camera si o bucatarie.

Dar deontologia, nu-i asa, trece prin buzunar si, daca e ordin de la patron, se executa, nu se documenteaza, motiv pentru care miorlaielile cu „fostii coledzi care ne infig sulite in spate“ si „noi nu suntem mercenari“ nu tin. Curaj baieti, asumati-va! Este un indemn pe care subsemnata, aflata in pozitie de drepti, calcaiele lipite, umerii trasi pe spate si mana transpirata de emotie pe telefon, ati ghicit, e chiar „Alo, sunt eu Traian“, il adresez. Alaturi sunt copiii mei, si ei tot in pozitie de drepti, i-am pus sa exerseze de mici. Cu totii am vrea sa stim care e tariful mogulasilor si pretul ticalosiei unora, pentru ca circula tot felul de zvonuri. Ba ca primele de instalare la trusturile cu pricina incep de pe la 60.000 euro, fac o volta in jurul cifrei de 120.000 euro si se cocoata la 300.000 pentru sefimea a mare. Ba ca salariile ajung si la 8 mii, ba ca unii moderatori cu fete de comisari sovietici bat cam tot pe acolo, iar unii comentatori strang la batranete cat n-au reusit o viata intreaga. Cat or costa intrebarile tendentioase, emisiunile dezechilibrate in care politicieni se hranesc cu carne tocata de Basescu&Macovei, articolele mincinoase si editorialele calomnioase si vulgare? Armata injuratorilor, manipulatorilor si mistificatorilor e platita moguleste. Un cordon ombilical format din vile, Mercedesuri, conturi in banci, actiuni cu iz de petrol, energie, porumb modificat genetic si alte asemenea mirodenii ii leaga pe majoritatea celor din coalitia prorestauratie. Casieriile acesteia functioneaza nonstop si in fata lor cozile sunt tot mai lungi, mai imbarligate si mai pline de personaje despre care ai fi putut jura ca nu-si vor face un reper moral din piscina, pantofi cu scart si masina cu sofer. Peste toate acestea pluteste un strigat deznadajduit: „Moguli, opriti-l pe Basescu“!
Andreea Pora

Apel catre clasa politica lansat de un grup de intelectuali

Pe fundalul unei dispute paguboase pentru intreaga tara intre presedintele Romaniei Traian Basescu si prim-ministrul Calin Popescu Tariceanu, asistam la nasterea unei crize politice care ameninta sa ia proportii.

In plus, precaritatea aliantei PD-PNL a permis revenirea agresiva la rampa a partidelor din opozitie (PSD, PC, PRM), singurele de altfel care, incapabile sa-si refaca imaginea in ochii electoratului, ar avea ceva de castigat de pe urma acestui scandal.

De aici si imposibilitatea instalarii noastre intr-un climat de seninatate si incredere, de care aveam atata nevoie dupa intrarea Romaniei in Uniunea Europeana. Criza politica pe care o traim astazi isi are de fapt originea in teama celor care se simt dintr-o data amenintati de trei initiative mai importante ale actualului presedinte al Romaniei:

1. faptul de a fi declarat razboi coruptiei, indiferent de unde venea ea, si asta nu numai in vorbe, cum se facuse pana atunci;
2. cererea de desecretizare a tuturor arhivelor Securitatii;
3. condamnarea recenta, printr-un discurs exemplar, a comunismului si a ravagiilor facute de el in Romania. Din acest moment, Traian Basescu a devenit tinta atacurilor concertate ale celor care si-au simtit clatinate afacerile, impunitatea, posibilitatea perpetuarii statului oligarhic postcomunist.

Ei se apara utilizand o impletire de tehnici de „lupta politica“ care au deja traditie in societatea romana postbelica: minciuna la scena deschisa, prezentarea distorsionata a situatiilor, atatarea populatiei prin discursuri demagogice, tehnica hotului care striga „prindeti hotul!“, campanii de discreditare prin posturi de televiziune si ziare, tupeul, violenta limbajului

si amenitarea. Invocand legi si proceduri ale democratiei, cei care au chemat in repetate randuri minerii in Bucuresti batjocorind premisele elementare ale democratiei, cei care si-au anexat sistematic institutiile statului, ignorand cu desavarsire binele comun si urmarindu-l numai pe al grupului din care fac parte, joaca rolul ingrijoratilor de soarta tarii.

Ei acuza derapajele unui presedinte care pericliteaza „linistea tarii“ si provoaca „neasezarea ei“. Cei care, vreme de 10 ani, au tinut la putere „un presedinte pentru linistea lor“ intra intr-un profund disconfort cand au in fata un personaj care pare sa devina un presedinte pentru alte coordonate istorice.

„Scandalurile“ pe care actualul presedinte le creeaza provin din zgandarirea focarelor de infectie, ignorate pana acum, ale societatii noastre. Din ideea ca societatea romana nu se poate redresa continuand sa accepte si sa bage sub covorul istoriei gunoiul politic acumulat in „anii tranzitei“.

Ceea ce constatam in clipa de fata este o ruptura a majoritatii clasei politice romanesti de mersul firesc al istoriei si de dorintele si aspiratiile majoritatii poporului roman. Aceasta este adevarata criza politica pe care o traverseaza acum Romania.

Reprezentantii acestor partide sunt gata sa sacrifice nevoia noastra de calm social si de constructie in noile structuri UE de dragul perpetuarii intereselor proprii. Prin comportamentul lor, reprezentantii acestor structuri politice au discreditat in ochii populatiei economia liberala si institutiile democratice ca singure solutii de iesire a Romaniei din marasmul ei istoric.

Pentru ei, poporul roman continua sa fie o masa de manevra ce poate fi prostita cu televiziuni si ziare (care, cand nu sunt pur si simplu aservite, traiesc din goana imorala dupa scandal), cu tehnici de intoxicare, cu diversiunea scandalurilor create, cu fluturarea primejdiilor inventate, cu false legalisme.

Niciodata de 17 ani divergenta de interese dintre clasa politica creata in jurul fostului activ de partid comunist, al fostei Securitati si al noilor oligarhii financiare, pe de o parte, si dintre binele modern si recivilizator pe care il merita poporul nostru dupa decenii de cosmar istoric, pe de alta parte, nu a fost atat de mare.

Victoria acestei clase politice ar face parte dintr-un lung sir de victorii pe care, in ultimii 60 de ani, grupuri de indivizi cinici si bine organizati le-au repurtat impotriva poporului roman si a istoriei sale.
In clipa de fata se incearca de fapt o noua mistificare a istoriei noastre. Primului presedinte roman care da semne ca e dispus sa aduca tara pe drumul pe care ar fi trebuit sa se aseze in urma cu 17 ani i se creeaza - si asta, culmea!, tocmai de catre cei care au pus sistematic in pericol institutiile democratiei - un portret de infractor politic si de potential dictator.

Rusinoasa tentativa de a aplicare a procedurii de demitere a presedintelui Romaniei, fara absolut nici un motiv temeinic, este o dovada in acest sens.

Noi, cei care semnam aceste randuri, avem incredere in instinctul politic al electoratului roman. El va sti sa distinga in tesatura acestei comedii politice parlamentare primejdia unei noi poticniri de proportii a societatii romanesti pe drumul istoriei sale.

Sorin Alexandrescu, Vlad Alexandrescu, Dragos Paul Aligica, Stefan Andreescu, Vasile Astarastoaie, Adriana Babeti, Hannelore Baier, Alexandru Beldiman, Magdalena Boiangiu, Lidia Gheorghiu Bradley, Corin Braga, Alexandru Calinescu, Mircea Cartarescu, Magda Carneci, Ruxandra Cesereanu, Livius Ciocarlie, Eugen Ciurtin, Andrei Cornea, Aurelian Craiutu, Dorin Dobrincu, Vasile Docea, Sabina Fati,
Iulian Fruntasu, Florin Gabrea, Tom Gallagher, Armand Gosu, Stere Gulea, Sorin Iliesiu, Alexandru Lazescu, Gabriel Liiceanu, Viorel Marineasa, Mircea Mihaies, Dan C. Mihailescu, Mihail Neamtu, Virgil Nemoianu, Vlad Niculescu, Andrei Oisteanu,
Dumitru Oprea, Anca Oroveanu, Rodica Palade, Serban Papacostea, Horia Roman-Patapievici, Horatiu Pepine, Dan Perjovschi, Lucian Petrescu, Ileana Pintilie, Andrei Pippidi, Valentina Pop, Tania Radu, Victor Rebengiuc, Lavinia Stan, Dan Tapalaga, Vladimir Tismaneanu, Gelu Trandafir, Florin Turcanu, Traian Ungureanu, Daniel Vighi, Sever Voinescu, Smaranda Vultur, Serban Radulescu-Zoner, Alexandru Zub.

Lista ramane deschisa.

S-a vorbit mult saptamina trecuta despre Apelul Intelectualilor. in presa, la radio si televiziune, pe listele de discutii online. Semn sigur ca demersul a avut cu adevarat ecou, chiar mult peste asteptarile initiatorilor.

Pe de o parte s-au strins in doar citeva zile peste 2500 de semnaturi de sprijin pe Internet, s-au primit o multime de telefoane favorabile iar la sediul GDS din Bucuresti oamenii au facut coada pentru a se alatura in scris Apelului.

Pe de alta parte au existat citeva delimitari chiar in perimetrul elitei intelectuale, unele mai explicite altele mai nuantate, au fost si atacuri virulente in media, majoritatea orchestrate dupa vechi retete in materie, iar Dan Voiculescu, exponentul simbol al relatiei incestuoase dintre afaceri, mass media si afaceri, s-a intrebat, cu un amestec tipic de aroganta, impertinenta si suficienta, „cite locuri de munca au creat intelectualii de pe lista?”.

De fapt reactiile oparite venite dinspre fantomaticul Partid Conservator, diatribele marca Corneliu Vadim Tudor - PRM sau atacurile din zona unui PSD revenit in buna masura cel putin ca discurs daca nu si ca orientare la perioada Ion Iliescu erau pina la urma de asteptat. Ele repeta aproape mecanic gesturi, declaratii si manevre din trecut cu care deja ne-am obisnuit.

Discreditarea criticilor e una din tehnicile preferate. „Cine se cred astia ?” „Sint doar niste lachei ai Cotrocenilor”. „Adevaratii intelectuali, „cei anonimi” - vorba d-lui Voiculescu, se disociaza de astfel de initiative.

Smptomatic, Gabriel Liiceanu a devenit ca si acum 7-8 ani una din tintele predilecte ale atacurilor partidului d-lui Iliescu sau ale PRM. Semn ca desi intre timp Romania a intrat in NATO si in Uniunea Europeana unele lucruri nu s-au schimbat atit de mult daca ne raportam la momentele tensionate de la inceputul anului 1999
Dar toate aceste lucruri erau pina la urma cit se poate de previzibile.

Singura observatie, nu tocmai incurajatoare, e ca maniera in care PSD a fost impins catre acest razboi total impotriva presedintelui de Ion Iliescu si echipa sa de sustinatori risca sa compromita inca o buna bucata de vreme reformarea principalului partid de opozitie, desi in acest moment nu e deloc clar cine e la putere si cine nu.

Ceea ce mai putin obisnuit e faptul ca Apelul cu pricina gaseste PNL-ul de cu totul alta parte a baricadei, alaturi de Vadim si Voiculescu. De fapt exact in aceast punct merita facute citeva precizari. Pentru multi liberali dar si pentru o parte din elita intelectuala documentul este considerat un sprijin explicit pentru Traian Basescu. Si de fapt asa si este. Cu o precizare esentiala.

Registrul in care se fac astfel de consideratii e profund gresit. E vorba de un sprijin pentru agenda politica a presedintelui Traian Basescu si nu o declaratie de suport neconditionat pentru omul politic Traian Basescu si cu atit mai putin pentru persoana Traian Basescu.

Din pacate multi nu reusesc deloc sa faca aceasta separatie si dau o tenta excesiv de subiectiva si partizana intregii dispute. Totul a ajuns sa se invirta automat in jurul meciului politic dintre presedinte si Calin Popescu Tariceanu, intre a fi pro sau anti Basescu. E singura cheie de interpretare in care are loc aproape orice discutie.

Nu ar fi de altfel rau sa precizam ca o buna parte dintre semnatari il cunosc personal pe primul ministru si chiar au avut in trecut relatii personale cordiale cu acesta in masura semnificativ mai mare decit cu Traian Basescu.

Nu au semnat un text prin care isi declara sprijinul pentru pozitiile de principiu ale acestuia din urma pentru ca le-ar fi mai simpatic sau ar avea ceva de cistigat de pe urma acestui lucru. Ci pentru ca asa cred ca e bine pentru societatea romaneasca. in chestiuni fundamentale nu poti reduce totul la spiritul de gasca si nici nu poti personaliza disputele peste o anumita limita.

Decit daca reduci politica la un un meci marunt dominat exclusiv de aranjamente clientelare. Ceea ce din nefericire cea mai mare parte a clasei politice autohtone chiar o face, zi de zi si ceas de ceas.
Alexandru Lazescu